Dar dumnea voastră ce credeţi despre limbile europei
întreabă Leonard Orban, Comisarul eropean pentru multilingvism
Mulţumesc, Domnule Comisar, că îi invitaţi pe europeni să-şi împărtăşească opiniile cu D-voastră. Este un gest frumos de respect pentru cetăţenii de rând.
Problema lingvistică în Europa este marcată de tensiunea dintre două nevoi aparent contradictorii: nevoia unei comunicări eficiente şi nevoia de a respecta egalitatea şi identitatea fiecăruia. Întrebuinţarea englezei nu este democratică. Aceasta transformă în afazici cea mai mare parte a europenilor. Observaţi cum comunică doi europeni de rând, de 30-40 de ani, de limbi diferite, care au studiat engleza la şcoală timp de 6-7 ani, şi a căror limbă maternă nu este germanică. Arată ca şi cum ar fi avut un atac vascular cerebral iar centrul limbii din creier le-a fost atins, deoarece manifestă toate simptomele de afazie: vorbesc în fraze fragmentate, caută fără încetare cuvintele necesare, trebuie să audă de mai multe ori acelaşi lucru pentru a-l înţelege, nu reuşesc să pronunţe un fonem sau altul etc. Luând în considerare timpul şi efortul mental pe care le-au dedicat învăţării limbii, rezultatul este lamentabil. Cauza este că engleza nu este adaptată necesităţilor comunicării interculturale. Acest lucru este dovedit obiectiv de faptul că o investiţie de zece ori mai mică dă un rezultat mult mai bun, dacă limba de comunicare este aleasă cu mai multă înţelepciune şi raţiune.
Nu doar întrebuinţarea englezei este nedemocratică; modul în care se prezintă problema lingvistică cetăţenilor denotă o lipsă crasă de democraţie. Cei răspunzători la nivele înalte, massmedia, elita intelectuală se scaldă într-o înşelătorie de proporţii, mai degrabă probabil datorită unei simple inconştienţe decât voinţei, însă în orice caz cu o condamnabilă ignorare a consecvenţelor. Înşelătoria se acceptă uşor. Psihologic este mai uşor să te înşeli decât să înfrunţi realitatea, şi tentaţia de a vedea conform propriilor dorinţe - şi nu conform factorilor - este permanentă. Însă înşelătoria este înşelătorie, indiferent de factorii care conduc la ea, iar a înşela nu este democratic. Următoarele 10 sunt principalele aspecte ale înşelătoriei:
1. Se dă de înţeles celor care nu vorbesc engleza, că această limbă poate fi bine stăpânită. Minciună. Această posibilitate există doar pentru o parte a vorbitorilor de limbi germanice, şi pentru cei care pot studia 4-5 ani într-o universitate de limba engleză. Chiar şi pentru aceştia inegalitatea cu vorbitorii nativi de engleză va dăinui.
2. Se dă de înţeles că învăţarea englezei la şcoală conduce la stăpânirea ei. Marea majoritate a tinerilor îşi închipuie că terminând cursurile de limba engleză vor şti într-adevăr bine această limbă. Minciună. Într-un sondaj făcut la Hanovra printre 3700 de studenţi cu studii de engleză de 8-10 ani, s-a constatat că doar 1% au putut fi clasaţi în categoria “vorbesc foarte bine” şi doar 4% în categoria “vorbesc bine” engleza. Sondajul a mai dezvăluit că cea mai mare parte a tinerilor avea iluzii exagerate despre propriul nivel: 34% s-au autodefinit “foarte buni” şi 38% “buni”. Autominciună. Obiectivitatea, mai ales despre sine, este întotdeauna dificilă. Din nefericire asemenea autominciuni acţionează antidemocratic, deoarece ele întreţin alte minciuni.
3. Se dă de înţeles că, după ce ai învăţat engleza, poţi comunica în întreaga lume. Minciună. În Europa continentală peste 90% din populaţie nu poate înţelege nici un specimen simplu din engleza de zi cu zi. Încercaţi să vă înţelegeţi în engleză cu cineva întâlnit pe stradă în Polonia sau Franţa. Veţi constata că aţi fost minţit în ceea ce priveşte universalitatea englezei.
4. Se dă de înţeles că supremaţia englezei ca limbă mondială unică este definitivă, că este vorba de o fatalitate, că este deci absurd să propui schimbarea sistemului, chiar şi după o perioadă de tranziţie mai mult sau mai puţin lungă. Istoria ne învaţă că asemenea judecăţi sunt mai degrabă eronate decât juste. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla mâine. A prezenta o supoziţie ca fapt este o minciună.
5. Oamenii sunt înşelaţi când li se ascunde faptul că fonetica limbii engleze o face o limbă aparte, mai greu de pronunţat decât majoritatea limbilor pentru majoritatea oamenilor. Se evită dezvăluirea faptului că numărul mare de vocale - 24 - (un număr foarte mare de limbi are doar 5 vocale), şi prezenţa sunetelor exprimate de /th/, care nu există în limbile a 82% din europeni, sunt cauze constante de neînţelegeri şi multiplică riscul de a deveni ridicol. Perceperea şi redarea diferenţelor dintre fourteen, fourty, thirteen, thirty, sau dintre soaks, socks, sucks, sacks, sex, six, seeks etc. sunt imposibile pentru cea mai mare parte a omenirii.
6. Însuşirea lexicului limbii engleze pretinde un efort dublu comparativ cu alte limbi, însă acest lucru e ţinut sub tăcere. Înşelătorie. În aproape toate limbile există relaţii de formă care facilitează memorarea cuvintelor care exprimă concepte înrudite: se derivează lunar de la lună, dentist de la dinte, dezarmare de la armă. În engleză e nevoie de fiecare dată să înveţi două cuvinte diferite: moon/lunar, tooth/dentist, weapon/disarmament. În plus nu cunoaşte engleza cineva care nu cunoaşte miile de dubluri, cum ar fi: buy/purchase, read/peruse, freedom/liberty, threat/menace etc. Marea majoritate a limbilor funcţionează foarte bine fără un lexic plin de asemenea balast.
7. Se dă de înţeles că engleza este o limbă normală, exact ca oricare altă limbă. Minciună. Engleza este fără îndoială mai puţin precisă, pentru că îi lipsesc mărcile gramaticale şi pentru că câmpurile-i semantice sunte adeseori foarte vaste. Iată câteva exemple:
a) Develop an industry poate însemna atât “a crea o industrie, acolo unde aceasta nu există” cât şi “a dezvolata o industrie deja existentă”.
b) Bush warned against attacking Iran poate însemana atât “Busha a avertizat împotriva [ideii] atacării Iranului” cât şi “Bush avertizat [de către alţii] împotriva [ideii] atacării Iranului”.
c) O interpretă pe care o cunosc a început să traducă Iraqis today have no power prin “Irakienii azi n-au putere [politică] ”, şi abia după câteva minute, ca urmare a continuării discursului, a înţeles că “Azi irakienii n-au curent electric”.
d) English teacher se poate referi atât la un profesor englez care predă matematica cât şi la un profesor maghiar care predă engleza. Aş putea da o mulţime de exemple, însă acestea sunt probabil suficiente. Am lucrat în relativ multe limbi, însă nici o limbă cunoscută mie ne este atât de confuză precum engleza. Acest lucru este foarte jenant în domeniile juridic şi ştiinţific.
8. Se afirmă că esperanto este un hobby, o chestie diletantă, o utopie fantezistă, care de fapt nu funcţionează. Minciună. Dacă se compară esperanto, în practică, cu alte mijloace de comunicare internaţională - engleza de clasă, engleza de baltă, interpretare instantanee sau consecutivă, gesturi şi bâlbâieli în limbi insuficient posedate, traducere asistată de calculator - se constată că esperanto le este net superioară, deşi ea nu pretinde nici o investiţie financiară în comunicarea lingvistică şi deşi pretinde mult mai puţin efort (la aceeaşi vârstă şi acelaşi număr de ore de studiu pe săptămână, şase luni de studiu al limbii esperanto facilitează atingerea unui nivel de comunicare care nu se poate atinge nici după şase ani de studiu al oricărei alte limbi, inclusiv engleza). Relaţia eficienţă / cost este net avantajoasă dacă s-ar adopta esperanto în locul celorlalte sisteme. (A se vedea: Claude Piron, , "Communication linguistique : "Étude comparative faite sur le terrain", *Language Problems & Language Planning*, vol. 26, 1, 23-50 sau http://claudepiron.free.fr/articlesenanglais/communication.htm.
9. Se creează opinia că engleza este singura modalitate de a rezola chestiunea diversităţii lingvistice, şi că costurile pe care utilizarea ei le generază sunt neglijabile şi ireductibile. Înşelătorie. Costurile s-ar reduce considerabil, atât în învăţământ cât şi în relaţiile internaţionale, dacă esperanto ar lua locul limbii engleze. Economistul François Grin a calculat că dacă Europa ar adopta esperanto, s-ar economisi 25 de miliarde de euro anual.
10. De asemenea se creează opinia că quasi-monopolul englezei în învăţarea limbilor străine nu are dezavantaje. Înşelătorie. Înlocuirea ei cu esperanto ar da posibilitatea de a se acorda altor limbi sutele de ore care s-ar disponibliza datorită asimilării mult mai rapide a limbii esperanto, ceea ce ar crea o diversitate adevărată în învăţarea limbilor străine. Astfel şcolile ar oglindi mai bine diversitatea culturală, în timp ce în actuala situaţie ele nu fac altceva decât să supună minţile tinere unei singure culturi şi, deci, unui singur mod de a gândi, prezentat - deşi nu în mod explicit - ca superior altora, din lipsa altor limbi concurente.
Pe scurt, organizarea lingvistică din Europa şi, de fapt, din întreaga lume, se bazează pe o cantitate impresionantă de minciuni, care se repetă de la discurs la discurs, de la articol la articol, indiferent dacă propagatorii minciunii fac acest lucru intenţionat sau - cu siguranţă mai ales - doar repetă ceea ce toţi afirmă superficial, nestrăduindu-se să controleze datele şi fără să se gândească la urmările unei asemenea neglijenţe.
Ce intenţionanţi să faceţi, Domnule Comisar, ce intenţionează să facă Comisia pentru restaurarea adevărului? Alegerea limbii engleze ca mijloc de comunicare suprem n-a fost niciodată obiectul unei decizii democratice, publicul n-a fost niciodată informat cu onestitate despre dezavantajele limbii engleze pentru marea majoritate şi despre avantajele pentru ţările anglofone, cetăţenii n-au fost niciodată lăsaţi să aleagă singuri. Un spirit cu adevărat democratic pretinde ca cei răspunzători să se informeze obiectiv asupra calităţilor diverselor opţiuni, să informeze obiectiv şi onest publicul, să-l atenţioneze asupra înşelătoriei la care este supus, şi să-l lase să decidă singur. Puteţi contesta un asemenea punct de vedere? Dacă da, pe ce vă bazaţi contestaţia? Dacă nu, ce intenţionaţi să faceţi?
Dacă Comisia va continua să urmeze drumul inerţiei, vom şti că democraţia nu poate spera nimic de la instituţiile europene. Orice înşelătorie, chir şi promovată cu bune intenţii, poate conduce doar la o evoluţie antidemocratică.